lunedì 15 aprile 2013

RECENZII Federico SOLLAZZO, "Totalitarismo, democrazia, etica pubblica. Scritti di Filosofia morale, Filosofia politica, Etica", Aracne Editrice, Roma 2011, 257 p.

de Adriana Neacşu (aneacsu1961@yahoo.com)

Totalitarismo, democrazia, etica pubblica
Federico Sollazzo este doctor în filosofie atât al Universității Roma III cât și al Universității din Szeged, Ungaria, iar în prezent ocupă, în calitate de conferențiar, Catedra de Filosofie Morală de la Departamentul de Filosofie al Universității din Szeged. În același timp, el este creatorul și custodele portalului on-line: CriticaMente. Filosofia e Teoria delle Scienze Umane (Minte Critică. Filosofia și Teoria Științelor Umane).
Lucrarea Totalitarismo, democrazia, etica pubblica. Scritti di Filosofia morale, Filosofia politica, Etica (Totalitarism, democrație, etica publică. Scrieri de Filosofie morală, Filosofie politică, Etică), este rezultatul reelaborării Disertației doctorale în Filosofia și Teoria Științelor Umane, susținută de autor în anul 2007 la Universitatea Roma III. De altfel, fragmente din această disertație, intitulată: Tra totalitarismo e democrazia: la funzione pubblica dell’etica (Între totalitarism și democrație: funcția publică a eticii), au fost deja publicate în diverse reviste de cultură. Intenția autorului este ca, printr-un demers argumentativ complex, să depășească imaginea mozaicală pe care o oferă împreună Filosofia morală, Filosofia politică și Etica, și să le confere acestora o viziune unitară, fără ca ea să fie, totuși, uniformizatoare și absolutizantă.
Prima secțiune, dedicată Filosofiei morale, este formată din următoarele patru capitole: „Modificazione dei modelli di dominio‛ („Schimbarea modelelor de dominație‛); „L’uomo come problema a se stesso‛ („Omul ca o problemă în sine‛); „Biologia ed emozionalità‛ („Biologie și afectivitate‛); „Culture ed etica‛ („Cultură și etică‛).
În cadrul ei, autorul avansează ideea că prăbușirea regimurilor totalitare nu a însemnat depășirea dominației asupra indivizilor printr-un control social total ci doar schimbarea modului de exercitare a acesteia, fapt ce se vede, în general, mai bine în cazul statelor est europene. Autorul încearcă să evidențieze aceste noi forme de dominație, făcând apel la analizele unor filosofi precum Herbert Marcuse, Jürgen Habermas, Theodor Adorno, Max Horkheimer, Hannah Arendt dar și la cele ale unor teoreticieni actuali, precum Michael Hardt sau Antonio Negri.
Federico Sollazzo consideră că procesul de construcție a societății democratice trebuie să se realizeze pe baza unei etici comune, universale, care să funcționeze în mod similar în cazul tuturor indivizilor și al colectivităților, în ciuda apartenenței lor la tipuri diferite de cultură. Această etică trebuie construită ținând cont de constituția antropologică a omului, care nu este format doar din rațiune ci și din emoție, ambele fiind la fel de importante în stabilirea, aplicarea și receptarea deciziilor politice într-un stat.
Cea de a doua secțiune, care vizează Filosofia politică, își tructurează problematica pe opt mari capitole: „Sul totalitarismo come  fenomeno politico-sociale‛ („Despre totalitarism ca fenomen social-politic‛); „Totalitarismo e politica‛ („Totalitarism și politică‛); „Concezioni del totalitarismo‛ (Concepții despre totalitarism‛); „La crisi della facoltà di giudizio‛ („Criza facultății de judecare‛); „Un possibile modello di democrazia‛ („Un model posibil de democrație‛); „La società aperta: ambizioni e limiti‛ („Societatea deschisă: ambiții și limite‛); „Democrazia e democrazie‛ („Democrație și democrații‛); „Giustezza, giustizia e diritti umani‛ („Dreptate, justiție și drepturile omului‛).
După cum se observă din titlurile capitolelor, o atenție specială este acordată analizei totalitarismului, care este considerat ca un fenomen social și politic posibil în contextul unei existențe umane inevitabil marcată de violență în lupta pentru supraviețuire. În mod concret, totalitarismul este un eveniment istoric, căruia autorul, folosindu-se de concepțiile lui Hannah Arendt și Herbert Marcuse, îi pune în evidență originile istorice și filosofice, condițiile care îi favorizează apariția și posibilii „indicatori‛ care ne ajuta să-irecunoaștem prezența. Punctul său de vedere este că regimurile totalitare au manipulat politica în scopul de a-și confirma și extinde puterea asupra cetățenilor, creându-și în mod ilicit condițiile autoreproducerii lor.
În cadrul regimurilor totalitare are loc o dezumanizare accentuată, astfel încât morala și conștiința omului, expresii ale celebrei facultăți de judecare kantiene, sunt grav afectate. Desigur, alternativa la totalitarism nu poate fi decât democrația, chiar dacă nici ea nu este un regim politic perfect, căci limitele ei au fost evidențiate încă de Platon, iar în epoca modernă Alexis de Tocqueville a tras un semnal de alarmă privind pericolul tiraniei majorității. Autorul analizează teoria politică a lui Hannah Arendt și consideră că una din primele consecințe care ar putea apărea din aplicarea acesteia ar fi dispariția politicianului de profesie, care nu acționează propriu-zis ci administrează folosind anumite tehnici specifice. El opinează că, în acest punct, Hannah Arendt se întâlnește cu Alexis de Tocqueville, pentru care democrația presupune libertatea cetățenilor de autodeterminare a acțiunilor lor, fapt garantat, de altfel, în Statele Unite ale Americii datorită principiului „egalității condițiilor‛.
În aceeași secțiune, Federico Sollazzo analizează și concepția lui Karl Popper despre societatea deschisă, exprimându-și poziția că perspectiva popperiană se oprește la suprafața fenomenelor și nu abordează probleme importante ca, de exemplu, raportul dintre cantitate și calitate în democrație, sau faptul că tirania, ca și democrația, nu este decât un mecanism de gestionare a puterii. El expune, de asemenea, concepția lui Norberto Bobbio, pentru care democrația este o valoare ce se poate realiza în diverse feluri, cu condiția să i se păstreze spiritul, căci există numeroase obstacole în realizarea ei iar unul din cele principalele este pasivitatea cetățenilor. În ceea ce îl privește pe autor, el consideră că nu atât respectarea unui sistem de proceduri cât respectarea spiritului autentic al democrației o împiedică pe aceasta să se transforme în totalitarism, care se manifestă sub forma „despotismului democratic‛ pus în evidență de Alexis de Tocqueville. Ultima secțiune, al cărui centru de preocupări îl constituie Etica, se desfășoară de-a lungul a șase capitole: „Rehabilitierung der praktischen Philosophie‛ („Reabilitarea Filosofiei practice‛); „Libertarismo‛ („Libertarianism‛); „Neocontrattualismo‛ („Neocontractualism‛); „Comunitarismo‛ („Comunitarism‛); „Naturphilosophie della modernità‛ („Filosofia naturii a modernității‛); „Alterità‛ („Alteritate‛). În cadrul acestei secțiuni, Federico Sollazzo evidențiază felul în care criza „gândirii tari‛ a impus ideea că nu putem interpreta lumea ca fiind un sistem unitar și coerent. Așa s-a ajuns în etica individuală și socială la relativism și pluralism dar s-a constatat că o astfel de situație nu a dus la emanciparea omului ci dimpotrivă, la încarcerarea lui în niște limite prea strâmte, astfel încât a apărut în mod firesc imperativul reabilitării filosofiei practice. Autorul punctează câteva etape ale demersului filosofic orientat în această direcție, ca de exemplu hermeneutica lui Hans Georg Gadamer (care, influențat de distincția aristoteliciană dintre phrónesis și epistème, face deosebirea între cunoștințele morale și cele teoretice), etica discursului elaborată de Karl-Otto Apel și Jürgen Habermas, poziția arendtiană privind raporturile dintre puterea publică și sfera vieții private. Celelalte capitole se ocupă de diverse teorii filosofice contemporane, evidențiind eforturile acestora de a găsi cele mai bune căi de conciliere între ethos și logos în sfera vieții social-politice contemporane.
În Addenda, care tratează „Sulla questiona della tecnica in M. Heidegger‛ („Despre problema tehnicii la M. Heidegger‛), autorul își expune convingerea că problema fundamentală actuală a lumii occidentale nu este în primul rând una economică, politică sau ecologică, ci una ontologică, rezultată dintr-o paradigmă ontologică dată. Deci, dacă există pericolul de auto-anihilare materială a omenirii, acest lucru nu se va întâmpla din cauza războaielor, a poluării, a unui dezastru nuclear, etc., ci din cauza unui anumit mod de a gândi Ființa, și implicit, propria noastră viață. De aici importanța gândirii filosofice, care, prin natura sa, se ocupă de aceste probleme fundamentale.
În încheiere, mai trebuie spus că această carte se bucură de o „Prezentare‛ semnată de Maria Teresa Pansera, profesor de Antropologie filosofică la Universitatea Roma III, iar în ceea ce privește valoarea volumului, remarcăm faptul că în anul 2012, Asociația Națională de Filosofie Practică din Italia i-a acordat Premiul Național de Filosofie la secțiunea „Eseu filosofic‛.

A.N. (University of Craiova)

Analele Universitǎţii din Craiova Seria: Filosofie Nr. 30 (2/2012)»)

Licenza Creative Commons

Questa opera di CriticaMente è concessa in licenza sotto la Licenza Creative Commons Attribuzione - Non commerciale - Non opere derivate 3.0 Unported.

Nessun commento:

Posta un commento

Grazie, il Suo commento è in attesa di essere moderato.